“2:15 – o bomba cu ceas”

Anul trecut, un cotidian central a publicat un lung serial, intitulat sugestiv „Cupola”. Era cea mai completa si cea mai coplesitoare radiografie facuta vreodata public si evidentia, in modul cel mai edificator, felul in care oameni veniti din serviciile secrete, mediul de afaceri si politicieni, unii parlamentari cu vechi state de serviciu, s-au prins in reteaua care controleaza, de ani de zile, domeniile vitale ale economiei românesti.

In afara oricarei ratiuni, niciun partid si niciun singur om politic nu s-a simtit dator sa incerce sa se apropie macar de bomba care a fost aruncata pe piata.

Astazi, in plin scandal DGIPI, opinia publica si, in primul rând, clasa politica se confrunta cu o noua proba a dimensiunii terifiante la care a ajuns coruptia. Putem fi siguri ca evenimentele care se succed zi de zi, intr-o suita aiuritoare, nu sunt altceva decât subiectul viitorului studiu de caz care va figura, de mâine, in orice raport care va vorbi despre amploarea coruptiei in România. Nu-i lipseste niciun ingredient, totul este ca la carte: trafic de influenta, mita, politie politica, nepotism, favoruri, miliardari nascuti din siluirea legii, rechini imobiliari, politicieni verosi, servicii secrete, magistrati corupti, presa manipulatoare.

Ani de zile ni s-a aruncat in ochi po\estea cu economia supraturata, economia care duduie. Daca, intr-adevar, mai duduie ceva in tara asta, apt sa concureze de la egal la egal cu structuri similare din orice colt al lumii, atunci, acel lucru are un singur nume si el este mare si inconfundabil – sistemul ticalosit.

Pentru prima data in ultimii ani, la alegerile din 2008, coruptia nu a mai figurat printre temele predilecte ale campaniei electorale.

Electoratul a obosit, oamenilor li s-a facut lehamite, sondajele de opinie nu au mai indicat coruptia ca unul dintre discursurile cu care se pot câstiga voturi, si noi, oamenii politici, dupa ani lungi de campanii incheiate fara nicio finalitate, constienti insa de faptul ca metastazele acestui cancer au cuprins intregul organism social, ne-am permis sa o trecem intr-un plan secund. Seismul care s-a declansat in interiorul uneia dintre cele mai importante servicii secrete, ramificatiile si..implicatiile.pe .care, deocamdata, abia le putem banui ilustreaza in modul cel mai edificator cât de mult am gresit.

Stimati colegi, toate comentariile care se fac de zile intregi, dincolo de ineptii antologice sau de probe greu de egalat a ceea ce inseamna mercenarismul mediatic nu reusesc sa descifreze cutia neagra a celui mai mare scandal in care este implicat rau-famatul „Doi si un sfert”. Câteva concluzii sunt de netagaduit. Serviciul este folosit curent ca mijloc de santaj sau pentru obtinerea de favoruri, practica adeseori traficul cu informatii secrete si se plaseaza de multe ori la limita politiei politice. De aici, atractia si batalia pentru controlul lui, daca e sa dam crezare unui om care, de regula, stie ce vorbeste domnul senator Miron Mitrea si care marturiseste cu regret ca PSD a dat trei ministere in schimbul lui „Doi si un sfert”.

Dar intrebarea fundamentala care reclama un raspuns de urgenta este daca putem ajunge sa aflam adevarul despre ce inseamna cu ce se ocupa, sub comanda si in beneficiul cui lucreaza DGIPI.

Personal, ma indoiesc câta vreme asteptam raspunsul de la cei in cauza, ma indoiesc pentru ca, fatalmente, nu va fi decât emanatia unui sistem bolnav si ne va fi bagat pe gât tocmai de oameni care au dus astazi institutia la cea mai joasa cota de credibilitate.

Intr-o asemenea situatie, fata de gravitatea unor practici care trebuie urgent stopate, cer Biroului permanent al Senatului constituirea unei comisii parlamentare de ancheta care sa analizeze modul de functionare si tarele care marcheaza de ani de zile activitatea DGIPI.

Pe baza concluziilor acestui raport, factorii abilitati vor trebui sâ decida asupra utilitatii existentei sau nu a DGIPI si in eventualitatea unui raspuns afirmativ, a masurilor de restructurare care se impun pentru ca serviciul sa ajunga sa functioneze in spiritul si in litera legii.

La fel de important, având in vedere criza actuala, dar si antecedentele de trista amintire – ma refer aici la un Costel lancu sau Comei Scrban – il invit pe domnul prim-ministru sa reflecteze la opoitunitatea infiintarii de urgenta in cadru! Guvernului a unui departament abilitat si responsabil sa se pronunte asupra compatibilitatii candidatilor pe functii de demnitar cu posturile pe care urmeaza sa le ocupe. Este o masura obligatorie, pentru ca pe viitor, oamenii cu cazier, cu antecedente penale, aflati in cercetarea DNA sau a Parchetului General pentru fapte de coruptie sa nu mai poata accede in fruntea institutiilor publice.

Pentru inceput, sunt doua masuri care ar exprima convingator dorinta actualei coalitii de guvernare de a face, intr-adevar, miscari semnificative in lupta impotriva marii coruptii. Si aceasta, intr-un moment in care Occidentul isi exprima tot mai des regretul pentru decizia de a fi acceptat in rândurile comunitatii europene doua tari -România si Bulgaria – de care ii despart decenii.

Va multumesc sincer pentru atentie.

Lasă un răspuns