Declarație politică sesiune extraordinară

Stimaţi colegi,

Actuala sesiune extraordinară a Parlamentului, convocată la iniţiativa USL şi susţinută în unanimitate de reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare în Birourile Permanente ale celor două camere are loc în condiţii socio-politice fără precedent în România post-decembristă: de douăsprezece zile în toate marile oraşe ale României au loc ample manifestaţii de stradă care au ca notă comună expresia profundei insatisfacţii şi neîncrederi a concetăţenilor noştri în clasa politică în ansamblul ei. Orice încercare de a privi evenimentele numai din perspectiva Puterii sau a Opoziţiei probează o miopie generatoare de grave confuzii, obstacol greu de trecut în calea găsirii soluţiilor celor mai adecvate pentru depăşirea crizei.

Dl. preşedinte Crin Antonescu vorbea despre Pta. Universităţii, apreciind-o ca pe un ”loc magic”, având desigur în faţa ochilor minţii acolada peste timp care ar conferi manifestaţiilor de azi o intrinsecă continuitate a inconfundabilului şi inubliabilului fenomen care a fost “Pta. Universităţii, România ’90”. Cu toata stima pe care o port distinsului nostru coleg, cred că se înşeală şi că între cele două nu există decât o similitudine spaţială – pe fond, sunt despărţite de o prăpastie. Atunci a fost o manifestare a speranţei, a convingerii nestrămutate că sângele vărsat doar cu câteva luni în urmă nu a curs în zadar – astăzi suntem în faţa unei manifestaţii a speranţelor irosite, a zilelor fără orizont, a neîncrederii în clasa politică în ansamblul ei. Probează o orbire de neiertat cei care jubilează citind pe placardele manifestanţilor: ”Jos Băsescu!”, fără să vadă în continuare ”Jos Antonescu! Jos Ponta! Sus democraţia!”; cei care se iluzionează că o ţară întreagă este cu ei, fără să tresară dureros în faţa fotografiilor dlui. Victor Ponta arse de manifestanţi; cei care îşi închipuie că mai pot prosti lumea cu vorbe goale, ca un fost ministru liberal, şi care ajung să trebuiască să fie scoşi sub protecţia jandarmilor de furia oamenilor din ”magica Pţă. a Universităţii”.

Stimati colegi,

O întrebare se impune cu necesitate: “Este clasa politică românească de condamnat în ansamblul ei?”. Cu toată onestitatea şi luciditatea la care am acces, îndrăznesc să afirm că nu împărtăşesc fără rezerve un asemenea punct de vedere. România de astăzi este cu totul altă ţară decât cea eliberată în decembrie ’89; o altă lume, cu câştiguri de necontestat pe calea democraţiei, a economiei de piaţă, a libertăţilor fundamentale ale oamenilor, membră în Uniunea Europeană şi în NATO. Meritele pentru aceste schimbări revin tuturor partidelor care au guvernat ţara, fireşte cu succese mai mult sau mai puţin notabile. Şi atunci, de unde o revoltă atât de vehementă împotriva clasei politice? Din felul nefericit, profund ostil intereselor ţării, în care am transformat cel mai adesea lupta politică într-un permanent şi dezgustător război împotriva celor care nu sunt de partea noastră. ”Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” – sinistra ”filozofie politică” a comunismului cel mai rudimentar se regăseşte azi din plin în viaţa politică românească. Injuria, calomnia, loviturile sub centură, acuzele cele mai aiuritoare nesusţinute aproape niciodată de probe, intrarea cu bocancii în viaţa privată a ”duşmanilor politici” – acestea au fost armele predilecte pe scena politică. Cum să nu trezim silă şi dezgust, cum să nu ne întoarcă oamenii spatele şi să mai aibă încredere în discursul nostru chiar şi atunci când le mai spunem şi adevărul? Le-am dat toate motivele să ne blameze si să ne dispreţuiască şi azi plătim preţul meritat.

Stimaţi colegi,

Pe fondul acestei realităţi, suntem martorii felului în care, de la primele manifestaţii publice, USL a încercat să deturneze şi să răstălmăcească sensul adevărat al mesajului venit din toate colţurile ţării. Nu ”Ruşine clasa politică!”, nu ”USL, PDL aceeaşi mizerie e!” – ci ”Jos Băsescu!”, ”Jos Guvernul!”, ”Jos PDL!”. Ei bine, două lucruri trebuie spuse limpede şi înţelese de toţi oamenii de bună-credinţă:

1. Măsurile de austeritate, extrem de dure şi de dureroase pentru întreaga populaţie au fost obligatorii şi de neevitat. Strângând din dinţi, oamenii au înţeles, spre cinstea lor, până la urmă necesitatea acestor măsuri, iar astăzi imaginea tuturor ţărilor europene, cu programe de o duritate maximă, este o probă de necontestat a acestei necesităţi. Guvernul, partidele din actul guvernamental şi-au asumat pe deplin conştienţi costul politic, electoral al acestor măsuri cu sentimentul că ne facem datoria faţă de ţară şi astăzi toate expertizele institutelor internaţionale recunosc stabilitatea macro-economică a României, paşii importanţi făcuţi pe calea relansării economice. În acest sens, putem spune fără urmă de partizanat politic că, pe fond, Guvernul şi-a făcut datoria.

2. Toate sondajele de opinie realizate în ultimele luni, indiferent de cine le-a comandat, arată, pe de o parte, că USL s-a angajat pe o pantă descrescătoare de sub 50%, în timp ce PDL creşte la peste 20%. Acest adevăr statistic, matematic, este adevărata cauză a violenţei fără precedent cu care USL atacă preşedintele Traian Băsescu şi Guvernul. Perspectiva lui ”50+1%” îndepărtându-se tot mai mult într-o zonă iluzorie, se caută forţarea alegerilor anticipate, ultima şansă de care se agaţă Opozitia pentru a accede la Putere. Care este amplitudinea crizei în care ar intra ţara dacă acum am abandona continuarea reformelor care se impun şi ne-am lansa într-o acerbă campanie electorală este o întrebare pe care colegii noştri nu şi-o pun. Cum nu-şi pun nici o întrebare asupra efectelor grave ale demersurilor pe care le întreprind pentru a cere sancţionarea Romaniei în forurile europene, pe informaţii complet eronate despre situaţia din ţară. Este o practică pe care reprezentanţii PSD au folosit-o si în timpul ultimei campanii electorale pentru preşedinţie, când înalţi emisari ai partidului declarau la Washington că, dacă Traian Băsescu va câştiga alegerile, România va deveni Afganistanul Europei. Nu s-a întâmplat şi nu se va întâmpla niciodată lucrul acesta, pentru că oamenii acestui neam s-au dovedit întotdeauna mai lucizi şi mai responsabili decât oamenii politici. Şi totuşi…

Stimati colegi,

Mâine, în aceeaşi sală vom aniversa împreună Marea Unire. Vă invit, vă rog să învăţăm împreună din pilda Istoriei şi să dăm ţării şi poporului român speranţa motivată în viaţa pe care o merită şi pe care ne-o dorim cu toţii. De 22 de ani trăim bezmetic într-o veşnică iarnă a vrajbei noastre. Nu vă invit în Piaţa Independenţei să ne pupăm ca nişte farisei, cu bâtele şi cuţitele ascunse la spate. Nu uit şi nu ignor nici o clipă rolul major al Opoziţiei în buna şi corecta funcţionare a Statului. Dar confruntarea între Opoziţie şi Putere, oricare ar fi partidele care se află într-o poziţie sau alta, trebuie să se facă în calitatea proiectelor legislative, a programelor de reformă şi a soluţiilor cu care venim în beneficiul ţării.

Hai să ne aducem aminte de îndemnul marelui artist care a fost John Lennon şi să dăm păcii o şansă.

Hai să dăm României, poporului român şansa reală pe care o merită.

Să ne dea Dumnezeu gândul cel bun!

Radu F. Alexandru
Senator PDL

23.01.2012

Lasă un răspuns