O mită de 10 milioane de euro pentru Crin Antonescu

Radu F. Alexandru analizează „târgul” dintre Gigi Becali și Crin Antonescu și slăbiciunea liderului PNL, care a acceptat o ofertă „demnă de un adevărat geambaș”.

„Un deal, în limba neaoşă: «un târg», este un deal: cineva vinde ceva – cineva cumpără ceva. Există tranzacţii făcute la vedere, cu satisfacţii şi elogii bine-meritate pentru ambele părţi; există înţelegeri asupra cărora, de comun acord, se convine să se păstreze o anumită discreţie; există, în sfârşit, târguri atât de sulfuroase încât nu pot fi în nici un fel palmate şi vestea lor te aruncă într-o stupoare greu de depăşit.

Năstruşnica idee a dlui. Sima să fugă tocmai la Reykjavik, să-şi pună gândurile în ordine şi să spună adevărul despre oamenii a căror bani i-a pierdut şi despre ameninţările tăioase la care a fost supus, a focalizat toate comentariile pe urmele fugarului lipsind de atenţia cuvenită o tranzacţie de o factură fără precedent pe scena politică românească. Este vorba de târgul perfectat între dl. Gigi Becali şi dl. Crin Antonescu. Dl. Becali este un om care toată viaţa a cumpărat şi a vândut: oi, lapte, brânză, terenuri, palate, echipe sportive, oameni, meciuri, funcţii. Nu există preţ care să i se pară inacceptabil când îşi doreşte ceva şi este convins că tot ceea ce face este cu şi sub graţia bunului Dumnezeu.

Dl. Antonescu nu a excelat până acum în nici una din activităţile în care s-a exersat, cu excepţia ultimilor doi-trei ani când, ajuns în fruntea PNL, a deschis două fronturi: războiul pe viaţa şi pe moarte împotriva preşedintelui Băsescu şi, suport ideatic şi moral al acestei lupte, “Revoluţia bunului-simţ”. Alegerea temei revoluţiei nu a fost neinspirată, câtă vreme “bunul-simţ” este un accesoriu care, dacă în viaţa cotidiană se găseşte extrem de greu pe piaţă, pe scena politică lipseşte aproape cu desăvârşire. Steagul fluturat vitejeşte pentru cauză a avut impactul scontat şi “Crin – moralistul-revoluţionar” a devenit peste noapte un brand care a prins. A prins peste noapte, nu a mai ţinut însă şi ziua. Eforturile dlui. Antonescu de a dovedi cu vârf şi îndesat inconsistenţa personajului întruchipat au fost răsplătite de electorat aşa cum se cuvine: în toate sondajele de opinie evoluţia lui aminteşte frapant tragedia de la Baloteşti (avionul prăbuşit la câteva minute de la decolare), iar probabilitatea visurilor prezidenţiale de a se materializa într-un mandat “pe bune” (puţini ar fi fost în stare într-un interimat să-şi exhibe goliciunea aşa cum a făcut-o el) se contractă până la irelevant. Acesta este momentul în care dl. Crin Antonescu are imensa neşansă să fie ofertat de dl. Gigi Becali. Ca un adevărat animal de pradă, dl. Becali nu a atacat “turma”: o cerere de logodnă-mariaj adresată partidului, venită de la el, ar fi fost refuzată instantaneu ca inacceptabilă. A identificat şi a atacat exemplarul cel mai slab, cel mai vulnerabil: preşedintele partidului. Oferta, demnă de un adevărat geambaş, a fost făcută public, cu voce tare: acum 1 milion euro, pentru un loc în parlament, după care alte 10 milioane pentru campania prezidenţială a lui Crin Antonescu. FĂRĂ SĂ STEA PE GÂNDURI, CRIN ANTONESCU A ACCEPTAT! În continuare, rezervele sau împotrivirea unora dintre liderii PNL (cu excepţia nefericitului E. Nicolăescu), votul care urmează să se dea într-un for sau altul al partidului sunt amănunte lipsite de orice relevanţă. Faptul pe cât de neimaginat pe atât de real sub ochii noştri este că preşedintele partidului istoric PNL, dl. Crin Antonescu, în delirul ambiţiilor sale, a acceptat o mită de 10 milioane de euro! De la plagiatul lui Victor Ponta, clar ca lacrima unui nou născut, la contractele cele mai oneroase cu statul, de la privatizările demne de o antologie a Mafiei la cifrele astronomice ale evaziuni fiscale – nu există fărădelege care să nu fi înflorit la dimensiuni gigantice în viaţa politică românească. Nici una nu o egalează, şi greu de imaginat că va putea fi egalată, fapta dlui Crin Antonescu. Nu ştiu dacă poate fi încadrată într-un articol din Codul Penal. Dar cred că, de când lumea, nu există păcat mai mare decât vânzarea de sine. Din momentul în care ai perfectat-o, eşti în stare de orice. Nu mai există raţiune sau lege care să-ţi mai stea în cale. Este momentul în care l-ai ucis pe Dumnezeu.”

Radu F. Alexandru

sursa: EVZ

Lasă un răspuns